Ivan Mahu -septembrie 2011

By   September 22, 2011

Colonelul Ivan Mahu îi dă în vileag pe agenţii de la Chişinău care se opun aderării la Uniunea Europeană 

Miercuri, 21 Septembrie 2011 08:45     

“RIA DNESTR” publică un document extrem de preţios: o scrisoare-apel, semnată de colonelul Ivan Mahu, care practic dă în vileag numele ofiţerilor din serviciile secrete de la Chişinău, care s-au opus şi se opun practic aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Pentru noi nu era o noutate, dar e foarte bine ca toţi cititorii să ştie cine pune umărul pentru compromiterea oricăror eforturi din partea conducerii actuale de la Chişinău în direcţia unei vieţi normale, decente pentru toţi locuitorii dintre Prut şi Nistru. Să ştie toţi basarabenii pe cine plătesc ei din bani publici ca să-i împingă înapoi spre Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, colonelul Mahu ne mai face un serviciu: ni-i prezintă şi pe ofiţerii care acţionează pentru apropierea celor două state româneşti. Documentul este demn de antologia Wikileaks, dar cu intenţie pe dos. Reproducem traducerea textului integral fiindcă merită citit.

“La 9 septembrie, serviciile secrete din R. Moldova au marcat un moment semnificativ: 20 de ani de la crearea lor. În această zi, eu, ca un om care a lucrat de la început în Ministerul Securităţii Naţionale, apoi în Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) timp de peste 18 ani, nu vreau doar să-i felicit pe agenţii şi pe veteranii celei mai importante instituţii care luptă pentru apărarea intereselor statului, dar să şi fac un excurs în istorie, să amintesc reperele principale pentru activitatea noastră, să analizez cum am ajuns să ne scufundăm astăzi şi ce trebuie să facem mai departe.

După cum se ştie, orice serviciu secret stă de strajă statului, apără fundamentele lui constituţionale, economice, militare etc. Această axiomă e cunoscută de toată lumea (special pentru realităţile noastre trebuie adăugat: orice serviciu secret trebuie să stea de strajă statului, iar nu pe lângă partidele politice sau grupări îndoielnice de influenţă). Iată predicatul moral, dacă vreţi, pe care s-a întemeiat instituţia noastră, chiar şi în cele mai complicate vremuri. Până de curând. 

Serviciile secrete actuale din R. Moldova nu au apărut pe loc pustiu. Majoritatea absolută a ofiţerilor, care  au muncit în anii 1980 în KGB din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, au lucrat cinstit şi cu demnitate. Recrutarea cadrelor s-a făcut la cel mai înalt nivel. Mulţi din foştii ofiţeri ai Moldovei – sute şi mii – trăiesc şi astăzi în Republica Moldova. Nimeni nu poate să spună că ei au abuzat de poziţia lor, că au reprimat pe cineva. Astăzi, deasupra noastră atârnă greşelile lui Beria, dar ce facem noi aici, generaţia care a început să lucreze în anii 1980?

În anul 1989, chiar înainte de obţinerea independenţei şi de crearea noii structuri, au început schimbări rapide. Din rândurile organelor, a plecat primul val de specialişti de înaltă clasă. Ei au fost primii care au prevăzut că în Moldova vor ajunge la putere naţionaliştii. Din conducerea KGB din Moldova, s-au transferat la Moscova peste 20 de oameni, la Kiev au plecat aproximativ 25. Unii din cei plecaţi din KGB Moldova au ajuns generali în serviciile secrete – atât de bine erau pregătiţi.

La 9 septembrie 1991, KGB a fost transformat în Ministerul Securităţii Naţionale. În curând, premierul unionist Mircea Druc l-a desemnat pe funcţia de ministru pe Fiodor Botnari (Tudor Botnaru – nota red.). Druc ştia perfect pe cine desemnează. Ei se cunoşteau de multă vreme, încă din vremea dosarului Ghimpu-Şoltoianu. Druc a încercat să infiltreze ideile naţionalismului şi ale românismului în Ministerul Securităţii Naţionale. Acesta era şi principalul lui obiectiv: să pregătească serviciile secrete să-şi respingă propriul obiectiv principal, misiunea de bază: apărarea statului. Să facă în aşa fel încât serviciile secrete să nu poată să se opună românizării ţării. Dar în acea perioadă, colectivul nostru încă rămăsese un monolit puternic şi, în general, speranţele lui Druc nu s-au bucurat de succes în totalitate.

Lozinca “Cemadan-Vakzal-Rassia!” (“Geamantanul-Gara-Rusia!”) a jucat un rol important şi în ce priveşte componenţa Ministerului Naţional al Securităţii. Prin formarea noului serviciu secret, s-a declanşat al doilea val de plecări. Agenţii au început să plece spre armata naţională, în servicii speciale paralele, în societăţi de securitate pentru bănci şi alte firme particulare. Dar niciunul din ei nu a devenit raket, nu au intrat în structuri criminale: educaţia şi pregătirea lor erau de cel mai înalt nivel. Iată de unde aş sfătui eu generaţia actuală de ofiţeri să ia exemple. Mai ales că acolo a rămas coloana vertebrală a adevăraţilor patrioţi: Valeriu Daraban, Ivan Mezunski, Vasile Sîrbu, Valeriu Andronic, Victor Leucă, Anatol Furtună, Nikolai Makarov şi alţii.  Aceştia au şi fost oamenii care au ţinut piept puternicului atac al serviciilor secrete din state străine, care au vrut să lovească Moldova după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Aceşti oameni au format un zid contra tendinţelor revanşarde ale României.

După scoaterea lui Druc, a fost desemnat şi noul ministru Anatol Plugaru la Ministerul Securităţii Naţionale. În acelaşi timp, a început şi războiul din Transnistria. Şi aici, nucleul patriotic al colectivului nostru a jucat un rol mare. Zi şi noapte, mulţi profesionişti  adunau informaţii mai mult sau mai puţin obiective şi adevărate, care nu permiteau evoluţia spre un scenariu chiar şi mai tragic. În ciuda plecării multor cadre pregătite, a neliniştii generale şi a haosului, serviciile secrete s-au dezvoltat şi şi-au îndeplinit misiunile cu onoare şi demnitate. Pe lângă lupta contra serviciilor din state străine, Ministerul Securităţii Naţionale şi-a îndeplinit sarcinile privind securitatea economică a republicii, a stăvilit atacul neîncetat asupra Moldovei din partea altor servicii străine. În aceste circumstanţe grele, serviciul secret şi-a găsit locul. De exemplu, în timpul războiului, serviciul secret a asigurat multiplicarea şi introducerea în ţară a monedei locale.

Procesul natural de căutare a unor noi căi de dezvoltare a serviciilor secrete a cunoscut o evoluţie naturală prin desemnarea pe postul de ministru a generalului Vasile Calmoi. Calmoi a condus toate direcţiile de activitate ale serviciului în concordanţă cu cerinţele timpului. În timpul lui Calmoi, noi am revenit la criteriile legale de selectare şi de formare a cadrelor. Deviza noilor cadre a devenit Loialitatea faţă de Patrie. S-a stabilizat activitatea privind serviciile secrete străine. Calmoi a readus activitatea în făgaşul ei, pe toate direcţiile.

Frontul Popular era atunci sub presiune politică. În timpul lui Calmoi, a fost practic lichidată problema cu naţionaliştii din “gruparea lui Druc”, care penetraseră pur şi simplu organele. Dar şi după acest moment, în sistem au rămas oameni mereu nemulţumiţi de funcţiile lor, de apropierea de CSI şi aşa mai departe. În 2001, după preluarea puterii de către comunişti, în faţa Serviciului de Informaţii şi Securitate, au fost puse sarcini privind asigurarea securităţii Republicii Moldova, ca stat suveran şi independent. În sfârşit, am înţeles şi noi definitiv de ce ar trebui să ne ocupăm. Am înţeles şi noi pentru prima dată, în calitate de cetăţeni ai statului, că trebuie să-i stăm de strajă.

Preşedintele Voronin ne-a trasat foarte clar această misiune, a ridicat moralul de luptă, ofiţerii serviciilor secrete au simţit mândria faţă de ţara şi de poporul nostru. În sfârşit, actualii lideri ar trebui să priceapă că, fără această orientare, ofiţerii serviciilor secrete nu-şi pot îndeplini misiunea! În acea perioadă se acumulase o imensă experienţă de lucru cu serviciile secrete din statele străine, s-au luat numeroase măsuri preventive pentru a combate acţiunile împotriva statului nostru, atât în ţară, cât şi în afara frontierelor. Am început să devenim mândri de activitatea noastră. Un rol desebit l-a jucat cercetarea tehnologiei “revoluţiilor colorate”, care luau avânt rapid. Multe subunităţi ale serviciilor secrete se concentrau în activitatea lor principial asupra acestui fenomen.

Ca specialist care a lucrat aproape două decenii în domeniul contraspionajului, pot să declar cu toată răspunderea că rolul serviciilor secrete ale statelor străine în aşa numitele transformări democratice,  a fost şi rămâne esenţial. Pentru ieşirea oamenilor în piaţă, se duce o activitate pe termen lung, o muncă enormă din partea agenturilor venite din statele interesate.  În timpul noului regim, noi, ofiţerii de contraspionaj, ne-am confruntat cu o considerabilă activizare a misiunilor din partea serviciilor secrete străine pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul inducerii aşa-numitului scenariu al “revoluţiei de catifea”. În paralel, s-au agravat măsurile speciale, care vizau subminarea statalităţii Republicii Moldova, activizarea unionismului. În ce priveşte creşterea nivelului de pregătire a activităţii, pentrui perfecţionarea cadrelor, categoric, un rol important a jucat generalul Ursu. El era comandantul care ştia mediul operaţional.

Din nefericire, după opinia mea şi a multor colegi, Ursu a ajuns captivul unui grup de persoane, organizat în jurul lui, care avea să joace un rol decisiv în minimalizarea rolului Serviciului de Informaţii Speciale contra celor care au organizat “revoluţia de catifea”. Datorită informaţiilor operative, obţinute de la agenturi şi din alte surse, am înţeles că se pregătea şi pentru Moldova scenariul “loviturii democratice de stat”. Mai rămânea de stabilit doar “Ora Z”. 

Şi această oră a venit în aprilie 2009. Până în acel moment, au început să vină prin Republica Moldova personalităţi interesante. Aşa au apărut la Chişinău şoferii sîrbi de camioane, angajaţi drept consultanţi la companiile străine pentru promovarea democraţiei.În acelaşi timp, la Chişinău veneau cetăţeni din Georgia, Ucraina, Kîrgîzstan, care au jucat un rol activ în revoluţiile lor naţionale “de catifea”. Conform tuturor domeniilor de analiză, noi am găsit elemente care precedau evenimentele cunoscute. Majoritatea agenţilor din Serviciul de Informaţii au lucrat în această direcţie. A devenit posibilă identificarea aspiraţiilor serviciului de securitate şi luarea unor contra-măsuri în acea perioadă numai datorită faptului că în conducerea Serviciului de Informaţii şi Securitate au venit oameni care au demonstrat un patriotism adevărat şi coerenţă în protejarea statalităţii Republicii Moldova.

În ciuda lipsei de experienţă din domeniul serviciilor secrete, Arthur Reşetnikov, noul director al SIS, desemnat în funcţie în 2007, a ştiut să mobilizeze echipa pentru protejarea statalităii Republicii Moldova. A fost o perioadă de tulburări serioase pentru interesele şi ambiţiile altor state.Desigur, multe trebuie lăsate între paranteze, având în vedere secretul unei asemenea informaţii. După desfăşurarea evenimentelor din 7 aprilie, eu am redactat un raport de 100 de pagini tipărite. Nu ştiu unde a ajuns acest document acum. Este destul de uşor să restabilim adevărul evenimentelor din 7 aprilie. Numai că tema anchetei a fost substituită, deturnată. Autorităţile actuale se interesează de “torturile din noaptea de 7 spre 8 aprilie”, iar nu de pregătirea şi de tentativa de lovitură de stat, sub masca reformelor democratice.

În toamna lui 2009, odată cu schimbarea puterii, în cadrul SIS a început o adevărată represiune. Toţi cei care lucraseră până în 2009 la identificarea şi subminarea activităţilor subversive ale serviciilor secrete din statele străine pe teritoriul Republicii Moldova au fost retrogradaţi din funcţii, trimişi să lucreze în alte structuri, însă nu pe profil. Erau acuzaţi de prostie, de lipsă de profesionalism, chiar dacă lucraseră zi şi noapte. Voi enumera aceşti oameni: Valeri Kruşilinski, Viaceslav Trubka, Serghei Dulghier, Ghennadi Negară, Adrian Prodan, Gheorghe Bîlea, Ruslan Ţurcan, Alexandr Esaulenko, Anatol Moraru, Oleg Samusi. Iar în locul lor au fost aduşi oameni loiali tendinţelor actuale din serviciile secrete. S-a dovedit deosebit de zelos în această “muncă cu cadrele” Valentin Dediu, unul din actualii comandanţi ai SIS, care, în consecinţă, a primit gradul de general din partea lui Mihail Ghimpu, principalul român din Moldova. Pentru obţinerea treselor, poate trăda orice.

Este acelaşi Dediu care, fiind reprezentantul SIS în Ucraina, a fost surprins în timp ce vindea informaţii secrete, lucru mărturisit chiar de el.În consecinţă, colectivul de profesionişti şi de patrioţi din instituţie a fost erodat în ultimii doi ani mai puternic decât la prăbuşirea KGB şi la formarea serviciilor secrete naţionale, din anii cumplitei fervori naţionaliste. Apare întrebarea: poate că unii au săvârşit crime contra ţării lor, contra poporului? Nici vorbă, ei au fost alungaţi numai pentru că şi-au apărat statul!Iată şi concluzia. În ultimii doi ani, românizarea ţării noastre s-a amplificat mai mult, decât în orice perioadă a independenţei Moldovei, iar rolul SIS în lupta de rezistenţă este mizerabil. În multe funcţii, lucrează oameni care au cetăţenia altor state. Ziua independenţei o sărbătorim cu drapele româneşti. Peste tot în ţară, găseşti inscripţii de genul “Moldova este România” şi “Basarabia – pământ românesc”.

Firmele româneşti au acces la mina de aur a comunicațiilor speciale, la bazele de date ale cetăţenilor Republicii Moldova. Are loc o puternică prelucrare pro-românească a tineretului, atât în ţară, cât şi pe teritoriul României. În multe ministere şi departamente, lucrează consultanţi care sunt cetăţeni ai ţării vecine. Iar acest lucru este posibil numai pentru că acum, chiar în SIS, a fost anihilat contraspionajul. Însuşi Serviciul de Informaţii şi Securitate serveşte astăzi nu statul şi Constituţia, ci unor clanuri mafiote şi diverşilor lideri politici.

Cel mai probabil este faptul că unii foşti ofiţeri KGB, de genul lui Dediu, au obţinut trese de la principalul român al Republicii Moldova. Astăzi, ţara noastră şi tot poporul moldovenesc sunt agresate zilnic cu strigăte şi ţipete despre apartenenţa la “marea naţiune română”.  Cu toate că pe nimeni de dincolo de Prut nu interesează opinia poporului moldovenesc. Se pare că pe acest mal au ajuns la putere prea multe capete cu acelaşi suflet. Şi până când vom putea noi ofiţerii să privim în linişte această barbarie, această orgie?

După convingerea mea sinceră, comandanţii actuali ai SIS sunt trădătorii patriei noastre. De aceea, în ziua în care se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea serviciului nostru, privind în trecut şi cu nelinişte uitându-mă spre viitor, eu fac apel la toţi ofiţerii care vor să servească fidel Patria lor (şi asemenea patrioţi şi oameni de onoare sunt majoritatea):

Nu cedaţi, nu renunţaţi! Gândiţi-vă: interesele cui apără acum şefii voştri şi până când poporul moldovenesc va mai tolera această agresiune asupra lui?

Vă îndemn să vă uniţi şi să vă daţi demisia din toate funcţiile din cadrul SIS! Şi atunci poate că, nu la jubileu, ne vom întâlni la următoarea aniversare cu mândrie faţă de serviciul nostru, pentru ţara noastră, cu convingerea că noi ne îndeplinim misiunea în faţa statului şi a poporului moldovenesc. La urma urmelor, dacă nu o facem, noi, atunci cine o va face?

Am onoarea!”

Viorel Patrichi,

ARENA    

Leave a Reply

Your email address will not be published.