Plan diabolic

Planuri de expansiune teritorială a "colosului din răsărit" au existat în toate timpurile, numai variantele au fost diferite, în funcţie de anumite priorităţi. Însă cel mai diabolic "plan" de expansiune şi sovietizare, prin constituirea unei mari comunităţi slave, cu asimilarea naţiunilor neslave, a fost iniţiat de către Stalin, planificat pe etape şi pe termen lung. Din voluminoasa arhivă K.G.B., s-a dat la iveală un document "strict confidenţial", despre şedinţa restrânsă (17 ianuarie 1951), numai membrii Biroului Politic şi câţiva mari demnitari din P.C.U.S., cărora Stalin le-a comunicat planul său de expansiune a entităţii slave (rusificare), intitulat "352", ce îl redăm mai jos:

1. Republica Moldova dintre Prut şi Nistru, până în anul 2020 va primi şi alipi Moldova dintre Prut şi Carpaţi, ce i se cuvine cu drept istoric, ca fiind o parte din trupul Moldovei (adică al Basarabiei);

2. Gurile Dunării şi Dobrogea vor trece până în anul 2050 la Republica Moldova, stabilindu-se astfel contactul direct între Moscova şi slavii din Sud (bulgarii, sârbii, etc.);

3. Malurile Mării Negre vor fi stăpânite până în anul 2100, de aliaţii credincioşi Rusiei, Marea Neagră devenind o mare sovietică;

4. Până în anul 2150, teritoriile Carpato-dunărene se vor transforma într-un mare stat federal slav, de la Marea Adriatică la Marea Neagră şi până la Marea Baltică;

5. Rapida asimilare până în anul 2200, a naţiunilor neslave, în special românii şi ungurii, prin încurajarea căsătoriilor mixte, atribuirea de slujbe şi avantaje materiale, în toate colţurile Rusiei;

6. Continuarea colaborării cu ierarhia ortodoxă care a dovedit înţelegere cauzei noastre şi eliminarea progresivă până în 2100 a altor culte, în special catolic, duşmanii cauzei noastre.

Acest plan cifrat "352", a cărui înţeles era numărul de atunci al populaţiei (352 milioane) naţiunilor ce urmau să formeze marea comunitate slavă, pentru români este frapant punctul 1, care explică de ce Stalin a decis să dea Basarabiei, răpită în iunie 1940, numele de Republica Moldova, nu întâmplător, ci cu scopuri finale. O falsă denumire, grosolan mistificată de Stalin şi preluată de toţi urmaşii, dar foarte regretabil în zilele noastre când unii impostori vor să ne convingă de un neadevăr şi în rătăcirea lor îndrăznesc să ne dea lecţii de istorie.

Un exemplu supărător, am să reamintesc vizita lui Mircea Druc la New York, când la 13 ianuarie 1991 (atunci era prim-ministru al Republicii Moldova), invitat de Consiliul Parohial al Bisericii Sf. Măria, a declarat cu emfază: "Nu putem spune Basarabia, deoarece este o denumire improprie, dată de către ţarism acestei părţi a Moldovei. Evităm ca să spunem şi Bucovina pe baza aceloraşi motive... de aceea cea mai adecvată denumire din punctul nostru de vedere este Republica Moldova". (IMPARŢIAL nr. 16/1992)

Românii prezenţi la acea adunare în frunte cu Zahu Pană, care l-a primit cu mare alai, toţi au înghiţit balivernele debitate de "invitat", nimeni n-a reacţionat. Dar mai nostim, Zahu Pană, a publicat în "Cuvântul Românesc" - Canada, nr. 179 din Martie 1991, un articol surprinzător de elogios la vizita lui Mircea Druc, dar nici un comentariu despre aspectul denaturat al istoriei României, răstălmăcită cu aplomb de impostorul educat la universitatea marxist-leninistă de la Moscova.

În fond Zahu Pană nu-i singurul român care s-a înşelat amarnic asupra celui de mai sus, din păcate un alt român tot din exil, Nicolae Lupan, fiu al Basarabiei ca şi cel ce-i tăgăduieşte numele, în plus şi fidel monarhist, l-a propus pe Mircea Druc candidat pentru funcţia de preşedinte al României, la alegerile din Octombrie 1992.

Am impresia că intenţiile şi comportarea lui Mircea Druc sunt în deplină concordanţă cu punctul 1, din acel "plan diabolic" iniţiat de Stalin. Oare?

In orice caz, demagogul ultranaţionalist rus (evreu) Vladimir Jirinovski, a cărui obrăznicie depăşeşte limitele bunei cuviinţe, nu scapă o ocazie să nu trâmbiţeze tot felul de expansiuni teritoriale, care coincid cu "planul diabolic" a lui Stalin, găsit recent în arhivele K.G.B., unde susnumitul a avut gradul de căpitan!

Macovei Băcăuanu

Revista „Imparţial", nr. 20, 1993