Viorel Patrichi - A venit puciul, la Moscova, în august 1991. Cele şase judeţe basarabene (Bălţi, Soroca, Orhei, Tighina, Lăpuşna, Cahul) s-au proclamat stat independent - Republica Moldova. Independent  faţă de cine?  Ieşirea definitivă din componenţa imperiului sovietic - da. Însă o separare a acestor judeţe de România, fie şi provizorie, nu are nici un fundament istoric, moral, juridic.  Credeţi că evenimentele s-ar fi derulat altfel dacă la Chişinău Mircea Druc mai era prim ministru?

Mircea Druc: - Istoria nu se face cu “dacă”. Dar ne putem imagina un scenariu: puciul de la Moscova are loc în mai, când Druc era încă prim-ministru. Sau dacă în august, când s-a petrecut evenimentul, Druc se mai afla în fruntea executivului de la Chişinău. Printr-o directivă şi prin oameni de încredere, aş fi chemat în capitală pe cei o sută de mii de voluntari care au participat la campania din octombrie 1990, în sudul Basarabiei şi în Transnistria. Pe toţi cei care au fost la marile adunări naţionale din 88, 89, 90. Şi pe alţi cetăţeni, din alte organizaţii şi structuri. Împânzeam Chişinăul cu un milion de oameni. Blocam străzile şi înconjuram Parlamentul. Aşa cum vroiau s-o facă Snegur şi agrarienii în ziua destituirii mele. Şi atunci venea Druc, îl lua de braţ pe preşedintele Snegur, îl ducea la una din ferestrele legislativului şi-i spunea:

“Domnule preşedinte, vedeţi această tălăzuire de oameni? Este poporul dumneavoastră. Vă place, de fiecare dată, să spuneţi că vă sfătuiţi cu poporul. Ştiţi ce vrea poporul acum? Vă spun eu, domnule preşedinte: Poporul din stradă cere ca Parlamentul să voteze:

1. Reconfirmarea actului unirii, votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918;

2. Respingerea ultimatumurilor sovietice din 26 şi 27 iunie 1940;

3. Desprinderea definitivă, ireversibilă, de Uniunea Sovietică, de imperiul rus, şi promovarea independenţei.

Atât. Şi nici poporul, nici deputaţii nu pleacă acasă dacă nu li se îndeplineşte această vrere!” Apoi, adăugăm: “Luaţi dumneavoastră legătura cu Bucureştiul, cu domnii Iliescu şi Roman şi rugaţi-i să ne împrumute un avion, că noi suntem săraci, să trimitem emisari - la New York, la Strasbourg şi în alte centre occidentale - care să spună forurilor internaţionale că, în timp ce în celelalte capitale ale republicilor sovietice, inclusiv Moscova, s-a votat independenţa, la Chişinău s-a votat altceva!”.

V. P. - Bine, dacă aţi fi fost la Bucureşti şi ar fi depins de dumneavoastră, cum aţi fi procedat?

M. D. - Atunci? La 27 august 1991? Dacă aş fi redactat eu declaraţia pentru preşedinţie, parlament şi guvern, ar fi putut avea, grosso modo, următorul conţinut:

"Către toate naţiunile şi liderii acestora! România salută dezagregarea ultimului şi celui mai odios imperiu. Românii susţin lupta de eliberare naţională a tuturor popoarelor captive în lagărul internaţionalist. Românii sunt alături, cu inima şi fapta, de populaţia celor 11 judeţe (Bălţi, Soroca, Hotin, Tighina, Orhei, Lăpuşna, Cahul, Cetatea-Albă, Ismail, Cernăuţi, Storojineţ) şi ţinutul Herţa, ocupate de sovietici în 1940.

Statul Român asigură comunitatea internaţională că nu va întreprinde nimic destabilizator şi nu va introduce armata în aceste teritorii naţionale româneşti. România va acorda orice ajutor material, umanitar solicitat de populaţia judeţelor respective. Însă guvernul român, preşedinţia şi parlamentul Ţării nu pot să recunoască un status quo anormal. Recunoscând Republica Moldova , ar însemna să recunoască implicit raptul din 1940, preconizat de pactul   Molotov - Ribbentrop.

Declarăm totodată că România va combate orice tentativă de a folosi formaţiunea artificială "Republica Moldova", precum şi denumirea istorico-geografică "Moldova" în stratagema acelor forţe, din Est sau din Vest, care doresc destrămarea statului unitar român.

Precizăm: Moldova, ca noţiune istorico-geografică, include în afara celor şase judeţe, denumite în actuala conjunctură geopolitică "Republica Moldova", încă cinci judeţe (Cernăuţi, Storojineţ, Hotin, Ismail, Cetatea-Albă), aflate în componenţa Ucrainei, precum şi cele opt judeţe (Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Suceava, Vrancea), existente în cadrul actualelor frontiere ale Statului Român".

Bucureşti, 1995