Şi  aceasta nu  e pentru prima oară.

Un oarecare Lucian Postu, agent al serviciilor de dezinformare ale structurilor imperialiste  ruse şi ale agrofanarioţilor de la Chişinău a sosit la Congresul Refugiaţilor de la Iaşi din 30.06. - 01.07.1995. Insul a  venit  cu o misiune specială, după cum este lesne de înţeles, de a-l ponegri pe patriotul Mircea Druc.

La conferinţa de presă, care a avut loc după terminarea Congresului, timp de aproape o jumătate de oră „îl  tot descosea” pe preşedintele Consiliului Naţional al Reîntregirii şi  preşedintele Comitetului Organizatoric al acestui Congres cu întrebări spinoase, de tipul: Mircea Druc, a fost sau nu colaborator KGB?

Tovarăşul  Lucian Postu (se spune că numele de familie adevărat ar fi  Apostu) era înarmat cu o groasă colecţie de „materiale demascatoare” ticluite, de-a rândul anilor, de  CC al Partidului Comunist „al Moldovei” şi  KGB-ul imperial  şi înmânate lui de actualii agrofanarioţi de la Chişinău.

El deja de vre-o patru ani tot umblă lipcă din urma lui Mircea Druc. Vine cu aceaşi "colecţie"  a duşmanilor Neamului nostru şi tot varsă murdărie asupra preşedintelui Consiliului Naţional al Reîntregirii. Dar în zadar.

Tovarăşul  Lucian (Apostu) Postu se străduieşte din răsputeri fiind şi complexat, fiindcă are de onorat cei 30 de arginţi ai lui Iuda. El insistă  să demonstreze că, chipurile, cei care acum se ţin morţiş de formaţiunea pseudo-statală RSSM, - sunt patrioţi.  Aceştea, care cultivă românofobia turbată şi practică cu cinism servilismul canin faţă de odiosul imperiu din răsărit,- sunt patrioţi.  Iar adevăraţii patrioţi, inclusiv Mircea Druc, care toată viaţa lor au luptat pentru eliberarea teritoriilor ocupate şi reîntregirea ŢĂRII - nu sunt patrioţi. Este o logică pusă cu capul în jos, patologică şi periculoasă.

A doua zi tot el, Lucian Postu, publică în gazeta ieşeană „INDEPENDENTUL” din 3 iulie  opusul său „A fost Mircea Druc colaborator KGB?”. Mai mult ca probabil,  articolul a fost pregătit din timp,   la Chişinău,  de aceleaşi servicii de informaţie.

Pentru cei ce au cap pe umeri e clar ca  buna ziua: domnul Lucian Postu şi cei aflaţi  în spatele său, de patru ani se căznesc să lovească nu doar în Mircea Druc, ca persoană, cât în Mişcarea de Eliberare Naţională, în Cauza Reîntregirii Neamului. Este exact ceea ce a făcut  mai întâi imperialismul ruso-ţarist şi apoi cel ruso-bolşevic, principalele organe ale  PCUS, NKVD-KGB şi armata roşie-sovietică.       

Regretăm foarte mult, că natura nu l-a dotat pe tovarăşul Lucian Postu cu suficientă minte, cum, de altfel, şi pe alţi agrofanarioţi din PC „M”, pentru ca ei să-şi câştige existenţa prin muncă onestă, onorabilă.  Iar acum, eu, care îl cunosc pe Mircea Druc de peste trei decenii vreau să aduc la cunoştinţă opiniei publice naţionale şi mondiale „ADEVĂRUL”.      

De tânăr i-am urmărit pe ocupanţi şi trădătorii de neam. În 1959 am devenit student la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova. Nu cu ajutorul KGB-ului, cum ar putea să creadă alţii (unii aşa şi spun), ci prin puterea minţii mele. Eu niciodată nu am fost membru al PCUS. Din contră. Toată viaţa am luptat contra imperialismului rus. Contra PCUS şi întregului sistem represiv de rusificare al său. Am luptat pentru izgonirea ocupanţilor şi Reîntregirea Neamului Românesc. Pentru a-mi realiza obiectivul,  am intrat anume în acest Institut. Şi pentru această cutezanţă am fost „răsplătit” de ocupanţi şi trădătorii „noştri” de neam cu 16 ani de GULAG imperialist-sovietic.

Eu sper că nu se va găsi un idiot, care s-ar încumeta să afirme absurditatea, că PCUS şi KGB şi-au  ţinut agentul lor timp de 16  ani captiv în GULAG. Sunt în viaţă patrioţii cu care am fost în lagăre: Alexandru Usatiuc, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi alţii.            

Aşadar, în Institutul de Relaţii Internaţionale am intrat anume pentru a fi pregătit la cel mai înalt nivel politic. Vroiam să studiez tactica şi strategia mişcărilor de eliberare naţională  din istoria mondială. După care urma să fug în Occident pentru a demasca de acolo imperialismul sovietic, dacă aş fi fost trimis la post în vre-o ambasadă sovietică,  (recunosc  public pentru prima dată).

Dar, deoarece nu puteam suporta umilirea Neamului nostru, fărădelegile, teroarea, atrocităţile  ocupanţilor şi trădătorilor de neam, nu mi-a ajuns răbdarea doar să învăţ, în genunchi.  Şi, în 1960, am început activitatea clandestină de organizare a unui Partid al eliberării naţionale.

La început, nu cunoaştem în Moscova nimic şi pe nimeni. Mai mult de un an, am tot umblat pe la secţiile de cadre ale institutelor de învăţământ,  prin diverse instituţii, întreprinderi şi chiar unităţi militare.  Îi  căutam pe moldo-românii, care ajunseseră la Moscova cu studiile, lucrul sau  cu serviciul militar.  

Ideea mea, pentru început, a fost să organizez la Moscova (durata studiilor în institut era de 6 ani), iar pe urmă şi în alte oraşe mari ale imperiului sovietic, asociaţii „pământenii”, cum le spuneam noi, a consângenilor noştri. Când aveam în lista mea vre-o sută de basarabeni şi bucovineni din teritoriile ocupate, am fondat prima pământenie la Moscova. Am fost ales preşedintele ei.  Centrul nostru, creierul Mişcării se afla în apartamentul conspirativ din Moscova al lui Mihai Andronic. El lucra ca ghid la pavilionul RSSM de la Expoziţia unională.

De la Leningrad, unde-şi făcea studiile din 1961, studentul Mircea Druc a început tot mai des să ne viziteze. Nu ne-am apropiat dintr-o dată. Mai multe întâlniri erau necesare  pentru a înţelege cine şi cu ce răsuflă. Cine  este  deja un patriot sau un  un potenţial patriot? Cine este inert, fricos, (numai stomacul să-i fie  plin) şi cine este  un potenţial trădător, deja mancurtizat, rusofil sau  şi mai rău, informator al KGB-ului? Selectarea adepţilor cerea o muncă mintală colosală, o vastă informare, cunoaşterea psihologiei şi chiar bărbăţie.

Pe Mircea Druc noi l-am descifrat (fiecare era ca o ecuaţie complicată, ascuns ca scoica) şi l-am înţeles. Nu deodată. Legile conspiraţiei erau primordiale. Soarta organizaţiei patriotice era mai presus decât securitatea noastră personală. Ne-a plăcut  Mircea Druc şi l-am primit treptat în rândurile noastre. Avea cugetarea puternică, clarviziune, era bine informat, activ.

Înflăcăraţi de nobilul ideal al eliberării Neamului, discutam, studiam cele mai diverse probleme de tactică şi strategie a Mişcării de Eliberare Naţională. Nu rareori ne contram. Căutam ADEVĂRUL, IEŞIREA. Învăţam din mers. Studiam, în cel mai serios mod, situaţia politică, culturală, economică, demografică din teritoriile româneşti ocupate şi din  întreg imperiul sovietic. Eram optimişti şi totodată conştienţi, că putem să plătim cu viaţa la un pas greşit.

După lungi discuţii, în una din zile, am adoptat o  decizie  temerară, excepţională: să recomandăm celor mai devotaţi şi dotaţi adepţi ai Mişcării noastre, şi chiar să-i ajutăm, după posibilităţi, să intre în PCUS, KGB şi celelalte organe ale sistemului represiv al URSS.

Principiul era în general cunoscut - „Calul troian”. Realizarea practică a ideii am luat-o chiar de la tiranul sângeros Lenin. Anume el, până la acapararea  puterii,  până în 1917,  recomanda bolşevicilor de încredere să pătrundă chiar şi în cele mai reacţionare organe de stat şi organizaţii ţariste, pentru a le distruge din interior. Apropo, eu consideram şi consider  că anume această tactică, pe lângă primitivismul popoarelor din imperiul ţarist,  infantilismul, impotenţa organelor de stat ţariste şi prostia guvernelor din ţările Occidentale, i-au permis bandei de obscurantişti şi călăi bolşevici să pună mâna pe putere.

Deoarece existenţa unor pământenii ale  popoarelor ne ruse aservite nu erau agreate  de PCUS şi KGB, adepţii lor au fost în permanenţă  suspectaţi şi chiar urmăriţi, persecutaţi. De aceea  noi, basarabenii şi nordbucovinonii din mişcarea de rezistenţă,  am suferit atâtea eşecuri. Bolşevicii trăseseră bine învăţăminte din experienţa lor de luptă contra ţarismului şi erau vigilenţi. 

În pământeniile noastre  îi primeam  pe toţi basarabenii şi  nordbucovineni.  Activităţile erau deschise pentru toţi: lecţii despre RSSM, filme, concerte, vizitarea expoziţiilor, dansuri la sărbători, zile onomastice, ieşirea duminica în pădure la vre-o poiană. Iar dedesubt, numai pentru cei iniţiaţi, controlaţi, devotaţi, făceam muncă intensă, încordată, periculoasă – educarea, electrizarea patriotică.

În sentinţa contra mea, în urma proceselor politice  din 1972 (după ce Nicolae Ceauşescu, Ion Stănescu-Silaghi ne-au trădat în 1970) erau indicate pământeniile din Moscova, Leningrad, Kiev, Harkov, Lvov, Cetatea Albă … Eu am luat toată vina asupra mea şi am fost judecat singur pentru formarea unui partid ramificat „naţionalist”, antisovietic şi multe alte acuzaţii grave de tot felul. Valoarea „crimelor” mele a fost cântărită de „justiţia” imperial-bolşevică cu 16 ani de GULAG, care au durat 16 secole.

Cum este şi lesne de înţeles, noi patrioţii, ne-am bucurat mult când Mircea Druc a reuşit să intre în PCUS. Eu aşa şi  n-am mai reuşit. Când de mai multe ori mi-au propus, până la acea decizie a noastră, am refuzat sub diferite motivaţii. Iar când le-am declarat că sunt de acord, deja PCUS m-a refuzat: „prea odios” eram. Şi,  cu atât mai mult, după ce membrul pământeniei din Lvov, Valeriu Bubuţac, actualul ministru al economiei de la Chişinău, fiind luat în armată, în 1965, m-a trădat pe mine, care  conduceam pământeniile.

Rog să nu treceţi cu vederea o mare diferenţă. Una este, când în PCUS - ul imperial intră un patriot fidel, conform deciziilor unei organizaţii patriotice, pentru a distruge din interior imperialismul sovietic  hrăpăreţ, care ne-a cotropit teritoriile străbune. Şi este cu totul altceva, când în aceeaşi bandă de criminali  a ocupanţilor intră, pentru posturi, toţi derbedeii. Când intră pentru privilegii, pentru stomacul lor bucșit, desigur din contul poporului nostru îngenuncheat şi umilit.  Am în vedere pe  acei  deznaţionalizaţi, mancurtizaţi, ca Bodiul, Lazarev, Cornovan, Ceban (procurorul Bantustanului colonial), Grossu, Lucinschi, Eremei … Insectarul trădătorilor de neam, spre regresul nostru, este prea lung.

Am crezut, speram noi atunci, că Mircea Druc va reuşi să intre şi în KGB, ca pe urmă să atragă acolo după sine şi pe alţi patrioţi fideli de-ai noştri. Spre marea noastră părere de rău, nu am reuşit.

Provocatorii  bolborosesc într-una despre nişte declaraţii ale lui Mircea Druc. Dacă Domnia Sa a şi făcut unele declaraţii, apoi anume pentru a-i adormi, în interesul Cauzei Naţionale, pe satrapii din PCUS şi KGB-ul imperial. Numai debilii sunt incapabili să înţeleagă că, în lupta contra ocupanţilor şi trădătorilor, manevrele politice ale forţelor de eliberare naţională nu  sunt condamnabile, ci chiar bine venite  Nu ne place şi este inadmisibil faptul că agrofanarioţii trădători ţin sub şapte lacăte arhivele secretele imperiale şi încă le mai folosesc  contra luptătorilor pentru reîntregirea Neamului.

Curioasă logică are Lucian Postu (şi alte insecte ca dânsul)! Deci, Mircea Druc a fost omul KGB-ului. Despre el, care toată viaţa a fost urmărit, vorbeşte peste tot  acest individ.  Şi nici un cuvânt nu spune  despre secretarii CC, ai comitetelor raionale şi orăşeneşti  ai partidului comunist „al Moldovei”, care nici când nu au fost numiţi la aceste posturi fără un anumit stagiu de informatori ai KGB-ului imperial şi fără a participa la exterminarea patrioţilor Mişcării de Eliberare Naţională. Parcă a luat apă în gură, această insectă de dospeală imperial bolşevică. Se mai cer comentarii?

Declar deschis şi  răspicat, în cunoştinţă de cauză, ferm şi cu responsabilitate supremă: Mircea Druc nu a slugărit imperialismul rus, bolşevismul, regimul de ocupaţie, nu a colaborat cu KGB-ul imperial, cu ocupanţii şi trădătorii de neam … El a fost, este şi va fi patriot fidel pentru eliberarea teritoriilor ocupate, adept înflăcărat al Reîntregirii Neamului.

Oricât se vor strădui ocupanţii şi trădătorii şi celelalte insecte din serviciile de dezinformare ale imperiului – „frate” şi din administraţia colonială din Bantustanul lui Stalin şi Molotov de a-l ponegri pe Mircea Druc, de a paraliza Mişcarea de Eliberare Naţională, de a zădărnicii Reîntregirea Neamului, ei  până la urma  vor eşua.

Dreptatea istorică va învinge!

Provocatorii de toate soiurile inevitabil vor ajunge la groapa de gunoi a istoriei! Iar pe tovarăşul Lucian (A) Postu l-am sfătuit, ca înainte să devină ziarist, el mai întâi ar trebui, cel puţin, măcar să devină om. 

Alexandru SOLOTOIANU,

fost deţinut politic în GULAGUL imperial sovietic,

Vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a veteranilor Basarebeni ai Armatei Române din Republica Moldova.

10 iulie 1995