Ce-ar fi dacă dl. Druc ar deveni preşedintele Rusiei?

Dacă avem tot mai puțin dreptul să ne amestecăm în propriile noastre treburi interne, ce ar fi să ne „înșurubăm” și noi pe meleagurile altora? Avem români pretutindeni – oameni valoroși și perseverenți – s-a dus vestea de tenacitatea valahă – care ar putea, acolo unde s-au exilat, dacă s-au adaptat, să ocupe cele mai înalte funcții. Un japonez a ajuns președinte la peruanii sud-americani, un român (țigan) a devenit împăratul mondial al romilor. Deci probabilitatea rațională există.

Astăzi, țara noastră – „De la Nistru pîn-la Tisa” – are două inimi: Basarabia la Nistru și Transilvania la Tisa. Dar nu de Transilvania, unde toate drumurile merg în copilărie, vrem să vorbim acum.  

Cine nu iubește Basarabia? Poate să existe român care să nu iubească Basarabia? Iată că există, s-a dovedit: există și renegați, și defetiști, și prăpăstioși, înfricoșați de valurile imprevizibile ale istoriei. Sunt însă și unii basarabeni care au început să iubească România mai mult decât Basarabia originară. O propunere imprevizibilă (și din partea care a venit) ne-a umplut inimile de căldură.

Dl Mircea Druc, președintele Frontului Democrat Creștin din Basarabia, a fost anunțat candidat la Președenția României. Ce poate fi mai frumos în ideea ca un basarabean din Basarabia, ca un român din partea încă nereunită cu țara, să fie președinte al României? Propunerea, venită de la Mișcarea Ecologistă, contrastează însă cu democrația creștină, ideologia profesată de dl Druc. Mă rog, în epoca noastră, înainte de a dispare, ideologiile se interferează.    

Dar cunoaște dl Druc realitățile din România? Știe dl Druc drama categoriilor sociale de la noi? Știe dl Druc de „imposibila întoarcere” a lui Moromete la pământul matcă sau despre tragedia „intrusului” dezrădăcinat, alienat prin proletarizarea la care a fost forțat?            Ne îndoim.        

Dl Druc cunoaște mai ales realitățile din Uniunea Sovietică, cea de curând dispărută, în care Basarabia noastră a fost transplantată cu lacrimi cu tot. Oricâte lucruri generale avem în comun – comunismul internațional – de la țară la țară au existat mari diferențe specifice – (despre acestea vorbea mereu Ceaușescu) – căci una era ideologia socializantă în Siberia și altceva în civilizata Germanie de Est.  În orice caz, comunismul românesc balcanizat dictatorial nu seamănă cu bolșevismul rusesc, măcar în formele exterioare, de manifestare.      

Credem că dl Druc cunoaște foarte bine realitățile din Rusia, de aceea îl propunem să candideze la Președenția Rusiei.  

În mod interesant și subiectiv am dori foarte mult ca un român (ca dl. Druc) să ajungă președinte al Rusiei, ale cărei realități le cunoaște foarte bine pentru că sunt identice cu cele din Basarabia bolșevizată. Poate chiar mai mult decât ca un român să ajungă președinte al S.U.A. (acolo ar putea candida dl. Aristide Buhoiu, teleast locvace și ziarist impenitent).   

Doamne, cât ne-am bucura ca dl Druc să ajungă președinte al Rusiei! Este mai greu să ni-l imaginăm pe dl Druc, însă, ca președinte al României. Dl Druc este tot atât de străin – român fiind – de realitățile românești, ca și dl Rațiu, român de viță veche, îmbogățit prin negustorie în țara de negustori a bătrânului Albion. Dar dl Druc are un avantaj: ne-a arătat ce-a fost în stare cât a fost premier în Republica Moldova. Dar are și un dezavantaj: dacă pe dl Rațiu perfidul Albion și experiența din țară l-au făcut să nu mai candideze (Cheia fericirii sale s-a rupt), pe dl Druc, se pare, Moscova îl ține scai de candidatura la președenția României. Așa este, dle Druc? 

Aureliu GOCI