"În faţa istoriei, Mircea Druc rămâne..."

Patria reîntregită într-o viaţă de om

Mircea Druc este singurul dintre românii cunoscuţi care, în viaţa sa de până acum, a trăit gospodăreşte ani buni (dar mai ales potrivnici) în toate ţinuturile istorice ale naţiunii. 

Născut în Basarabia, pe malul Prutului, şi-a făcut şcoala pe meleagurile natale. Iar după un purgatoriu pe “pământurile desţelenite” ale Kazahstanului şi altul, nu mai puţin dur, în citadelele de gheaţă ale KGB-ului – Leningrad şi Moscova - şi-a câştigat pâinea zilnică la Cernăuţi. Ca un străin în propria ţară. După care s-a avântat, la Chişinău, în lupta pentru renaşterea naţională a compatrioţilor săi.

Cel dintâi prim-ministru al Republicii Moldova, în cea mai romantică, mai plină de speranţe perioadă de viaţă, dar şi cea mai grea, a tinerei republici ex-sovietice, a trebuit să-şi părăsească locul de baştină în condiţii dramatice, sub ameninţarea de moarte a “ursului rănit”.

În patria – mamă, a fondat un partid şi o mişcare naţională, a candidat la preşedinţia României şi continuă să fie acelaşi patriot înflăcărat, mistuit de ţelul reîntregirii românilor.

În faţa istoriei, Mircea Druc rămâne, de pe acum, ca unul din firicelele de nisip care, insinuându-se în angrenajul molohului moscovit, l-au scos de pe scena lumii pentru a lăsa loc unei Rusii eliberate de povara imperială şi care-şi caută un loc curat şi demn în familia societăţilor normale ale lumii de mâine.

Corneliu Vlad. Mircea Druc: Patria reăntregită într-o viață de om. Curentul, miercuri, 20 mai 1998, pagina 16