Consecvenți în ideologia noastră, respectînd în orice situație, oriunde și oricînd, principiile, criteriile și concepțiile etnocentriste, noi, liderii și adepții P.O.D., ne-am întrunit în București la 5 aprilie 1997 în cadrul unei Conferințe extraordinare pentru a supune analizei documentele, argumentele și mărturiile vizînd Tratatul de bază cu Ucraina.

Față de cele audiate și supuse dezbaterilor, noi, delegații la Conferința Extraordinară:           

1. Asigurăm liderii, adepții și simpatizanții P.O.D. că vom sincroniza acțiunile noastre și vom face alianțe cu toate forțele politice din spațiul locuit de români, care conștientizează pericolul dezmembrării în continuare a Statului Român.           

2. Conlucrăm creativ și operativ cu toate formațiunile politice angajate în activități legate de reîntregirea teritorială și unitatea spirituală a românilor, precum și cu toți cei care susțin cultura, economia, știința, școala și biserica din spațiul locuit de romîni.

3. Coordonăm linia noastră strategică privind relațiile cu Ucraina și Republica Moldova cu aceea a tuturor formațiunilor politice din țară și, în mod special, cu aceea a formațiunilor unioniste din teritoriile temporar înstrăinate.         

4. Considerăm că actualele frontiere cu Ucraina reprezintă o linie provizorie de democrație, iar refuzul părții ucrainene de a recunoaște drepturile legitime ale românilor asupra teritoriilor răpite de imperiul sovietic nu poate avea drept răspuns decît refuzul României de a semna Tratatul, urmînd exemplul Japoniei în relațiile acesteia cu Rusia.

5. Avem certitudinea că semnarea unui tratat inechitabil, renunțînd la rațiunea istorică și la dreptul de continuitate pentru o prezumtivă accedere la organismele occidentale, ale cărei beneficii ar putea fi iluzorii, nu va contribui la consolidarea stabilității în românia și în zona geostrategică de care aparține țara noastră.         

6. Considerăm că orice putere este trecătoare și, din această cauză, nici președenția, nici parlamentul, nici guvernul nu au mandat să facă „sacrificii istorice”, renunțînd la teritorii naționale în schimbul integrării în diverse structuri regionale sau globale. 

 7. Considerăm că Președintele țării, Guvernul și Parlamentul care ar fi răspunzători de semnarea unui tratat cu Ucraina, prin care s-ar renunța la teritorii aparținînd de jure României ar putea fi apreciați fără îndoială drept trădători de către națiunea română.

8. Cerem tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, să nu sprijine semnarea și ratificarea tratatului cu Ucraina, în eventualitatea iresponsabilă că în acest document s-ar putea stipula o renunțare la teritoriile naționale.           

9. Cerem românilor din întreaga lume să combată orice delimitare etnică falsă între „români” și „moldoveni”, delimitare practicată de către autoritățile ucrainene în scopul continuarii procesului de deznaționalizare a românilor, proces declanșat în anul 1940 de către regimul de ocupare sovietic.           

10. Respingem ideea că „sacrificiul istoric” ar fi necesar pentru apărarea identității etnice, lingvistice, culturale și religioase a românilor care locuiesc în Ucraina, deoarece o condiție primordială, înainte de a ne așeza la masa tratativelor, este respectarea de către țara vecină a propriei legislații vizînd minoritățile naționale.

11. Suntem aliații acelor partide politice care trec de la vorbe la fapte, atunci cînd se abordează atît gravele probleme privind soarta și drepturile refugiaților, strămutaților, exilaților, repatriaților, veteranilor și deținuților politici din Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Cadrilater, Maramureșul istoric, Transnistria și alte spații locuite de români, cît și situația elevilor, studenților, doctoranzilor români veniți la studii din afara actualelor frontiere ale Statului Român.

  12. Cerem forurilor competente să asigure protecție socială, recompensă morală și materială acelor români din teritoriile înstrăinate care au supraviețuit holocaustului, deznaționalizării agresive și deznaționalizării silențioase: refugiații (1940,1944,1992), deportații (1941, 1949, 1951), victimele mobilizării totale (1944), victimele foametei organizate (1946-1947), victimele colectivizării (1949-1951), victimele psihiatriei sovietice (1965-1985), victimele confruntărilor provocate de K.G.B. împreună cu separatiștii de la Tiraspol și Comrat (după 1989), precum și urmașii acestora.           

13. Cerem parlamentului României să asigure cadrul juridic care să permită ca fiecare refugiat român și urmașii săi să obțină și ei ceea ce pretind și obțin, prin forurile locale și internaționale, germanii, italienii, evreii și alții, care au avut o soartă similară de refugiați, strămutați, deportați etc.           

14. Milităm pentru alianța forțelor naționale autentice, pentru a cîștiga viitoarele alegeri și pentru a putea anula orice tratat care subminează ființa Statului Român.           

15. Susținem propunerea mai multor reprezentanți ai unor formațiuni politice prezente la această Conferință Extraordinară, de a se elabora și adopta o declarație comună a partidelor, organizațiilor neguvernamentale care susțin prezenta rezoluție.            

Conferința extraordinară a Partidului Reîntregirii – Opțiunea Dacolatină (P.O.D.) 

București -  România,

5 aprilie 1997