Scrutin  cu semnificaţie istorică

La 18 august 2007, în Kazahstan vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. Pentru observatorii străini interesul este vizibil, în special pentru analiştii politici din Federaţia Rusă. Aceştia consideră Kazahstanul o ţară aliată de importanţă primordială, având o  frontieră comună de 7500 km.  Un stat în plină ascensiune, situat cu câţiva paşi înaintea Rusiei şi celorlalţi membri CSI la capitolul reformelor politice şi ritmul creşterii economice.  Actualele alegeri din tânăra republică central-asiatică  permite, într-un fel, o diagnosticare a evoluţiei viitorului în întreg spaţiul exsovietic. E vorba de o nouă etapă a dezvoltării social-politice având la bază interese strategice clare: reforma constituţională,  creşterea rolului parlamentului şi ponderii partidelor politice, democratizarea conducerii societăţii, fără excese revoluţionare de orice culoare, formarea  unor structuri statale şi instituţii  publice stabile, capabile să funcţioneze decenii la rând în regim de „pilot automat". Pentru spaţiul exsovietic aceasta ar însemna  un nivel de cultură politică  principial diferit. Reformele politice, economice şi sociale, aplicate coerent de preşedintele Nursultan Nazarbaev, „părintele-fondator" al statului modern kazah, denumit adesea  „acest De Gaulle  eurasiatic", au multe aspecte  pozitive.

Politicile macroeconomice coerente, creşterea medie a PIB de 9% conturează imaginea pozitivă  a tânărului stat democratic. Astăzi Kazahstanul ocupă o poziţie de frunte la volumul investiţiilor străine pe locuitor (circa 45 miliarde USD la finele anului 2006). Aproximativ 80% din totalul investiţiilor străine  destinat  regiunii Central-asiatice revin Kazahstanului.  Investiţiile anuale directe se menţin în medie la nivelul de 8-10% din PIB. Kazahstanul este pe locul al 61-lea  la gradul de competitivitate. Există premize reale ca în deceniul următor Kazahstanul să ajungă printre primele 50 de state  ale lumii  ca putere concurenţială.

Sub multe aspecte Kazahstanul  de azi ne aminteşte de Rusia: teritoriu imens, agricultură depresivă, economie naţională în care sectoarele materiei primă - petrolul, gazele şi mineralele  ocupă poziţia cheie. În ultimul deceniu extracţia  de petrol şi gaze naturale  s-a dublat. Ca şi în Rusia, această performanţă a dus la accelerarea dezvoltării în  diverse sectoare industriale, transport şi construcţii. Însă  ritmul creşterii economice  înregistrat în Kazahstan este de 8-10% anual. Un indice  mai mare decât  în celelalte  ţări CSI,  inclusiv  Rusia şi poate fi comparat cu ritmul mediu înregistrat de economia Chinei. Dar principala diferenţă constă în următoarele: industria de prelucrare  evoluează în paralel cu sectorul petrol şi gaze naturale, productivitatea muncii  şi ritmul investiţiilor menţin o creştere constantă. În Kazahstan, ponderea resurselor financiare, provenite din sectorul energetic şi investite  ulterior în construcţii şi transport, este destul de ridicată. Totuşi, investiţiile au un caracter  mult mai diversificat decât în Rusia. Economia kazahă reuşeşte, deocamdată,  transferul mijloacelor din sectorul petrol şi gaze în alte ramuri. Investiţiile directe în producţie, „diluarea" petrodolarilor în diverse sectoare ale economiei naţionale, acumularea unei părţi din veniturile valutare într-un Fond naţional special contribuie semnificativ la controlul inflaţiei în limitele de 7-8%, ceea ce pentru economia Rusiei reprezintă un indice  greu de realizat.

Desigur, naţiunea kazahă în devenire, nu-şi  propune obiective ambiţioase de edificare a unei economii de nivelul G7  şi a societăţii postindustriale, ci dezvoltarea unui stat puternic industrializat. Punctul de sprijin îl constituie  extracţia  şi prelucrarea resurselor naturale. Acest fapt  reprezintă un minus şi un plus pentru  Kazahstan, care se orientează mai curând spre China, unul dintre partenerii  şi  concurenţii săi principali, în timp ce vectorul tradiţional al  Rusiei este SUA şi Europa.

Partidele politice şi electoratul  din Federaţia Rusă  vor ţine cont, probabil, de experienţa kazahă, în contextul  marelui ciclu electoral 2007-08. Kazahstanul de astăzi poate fi abordat ca un model sui generis de gestionare într-o economie de piaţă născută din economia planificată a URSS şi axată pe materiile prime. Economia celor  mai performante  ţări din CSI -  Kazahstan şi Rusia -  încearcă în prezent aceleaşi dificultăţi: statul învinge cu greu tentaţia de a mări cheltuielile bugetare, boom-ul creditelor  comportă riscuri serioase pentru sistemele financiar şi bancar. Deşi  au fost elaborate mai multe programe, inclusiv Strategia  de Dezvoltare a Kazahstanului până în anul 2030  nu putem afla care va fi destinul încasărilor enorme  de valută din  exportul de petrol şi gaze şi dacă statul se va implica masiv în dezvoltarea  şi altor sectoare ale economiei naţionale.

Transferul capitalei

Acum zece ani, în Asia Centrală, s-a născut o veritabilă capitală. Dorită de  Preşedinte,  ea demonstrează  lumii întregi că Ţara sa reprezintă un factor important  printre puterile energetice cele mai influente de pe mapamond şi  că este dispusă să-şi revendice un  loc pe măsură în ansamblul naţiunilor. Un nou oraş-vitrină cu nume sonor - Astana, care în limba kazahă înseamnă „locul  unde se iau deciziile", proiectat de câştigătorul concursului arhitectonic japonezul Kisho Kurokawa. Un profesionist cu cea mai mare experienţă în urbanistică  şi edificii destinate activităţilor administrative şi birocratice. A mai fost invitat şi  britanicul Norman Foster, o altă somitate a arhitecturii mondiale. În echipă creativă au reuşit  prin „perla kazahă" o convergenţă între necesitatea  unui oraş precum Las Vegas şi cea a unei capitale ca Ottava (vezi www.khanshatyr.com). Astana e proiectată ca să crească. Să se extindă  treptat. Ea va cuprinde  un spaţiu gigantic de 710 km p., ajungând  la  un milion de locuitori în 2012. Compară cu Moscova, capitală  considerată  foarte mare, un megapolis cu peste 11 milioane de locuitori şi o suprafaţă de circa 1000 km p.

Noul centru administrativ uneşte cele două părţi ale Kazahstanului profund diferite. Capitala istorică Alma Ata  se află  în sudul tării, la 50 km de Kîrgîzstan  şi de China. Va rămâne în continuare  capitala istorică a ţării, un  centru al ştiinţei, culturii, educaţiei, al producţiei axate pe tehnologii de vârf, al activităţii financiar-bancare şi business, al turismului.  Astana e situată  cu 800 de km mai la nord, într-o zonă influenţată tradiţional de o comunitate recalcitrantă de etnie rusă. Amplasarea capitalei va exclude  probabil aspiraţiile eventualilor separatişti  de a smulge   o vastă regiune  a ţării, dimpreună cu Centrul spaţial Baikonur.

 Personal, regret că noi,  românii, după Marea Unire din 1918, nu am avut parte de lideri naţionali  cutezători  precum Kubitschek, Nazarbaev  şi alţii. Să decidă şi să  conlucreze cu  arhitecţi vizionari - viitorologi de talia lui Niemeyer, Le Corbusier, Kurokawa, Foster. Să  programeze şi să dea viaţă  unei  utopii,  unui  centru teritorial-administrativ  al  tuturor românilor - Dacodava - în centrul geografic al spaţiului ancestral, acolo unde şi l-ar fi imaginat Mircea Vulcănescu.

Alfabetul latin

Ministerul Învăţământului din Kazahstan definitivează proiectul reformei lingvistice:  trecerea de la actuala scriere kazahă cu litere ruseşti la alfabetul latin. Conform prognozelor,  tranziţia se va efectua în timp, pe etape şi va dura aproape 15 ani deoarece prevede elaborarea unui alfabet kazah cu litere latine, informatizarea generală, inclusiv transpunerea  integrală în grafie latină a fondului naţional de carte existent în limba kazahă, tipărirea manualelor şcolare şi universitare, modificarea firmelor, inscripţiilor etc. Argumentarea lingvistică şi aspectele  economice ale schimbării au la bază estimările propriilor experţi  dar şi experienţa altor ţări,  care au realizat deja reforme similare. Astfel Kazahstanul se va integra mai uşor  în spaţiul informaţional mondial. Un alt argument în favoarea reformei ţine de voinţa şi posibilitatea Kazahstanului să devină  un lider cultural  nu numai al Asiei Centrale ci şi al întregului areal al limbilor turcice.  Este şi aceasta o confirmare a politicii  externe multivectoriale, a cursului de maximă independenţă posibilă a Kazahstanului  faţă de centrele mondiale de putere.

Ca şi în cazul Basarabiei,  revenită la grafia latină  în 1989, populaţia rusofonă reacţionează  exagerat, cu suspiciune: nu cumva  circulaţia limbii ruse  în Kazahstan va avea de suferit? Probabil că Rusia nu va putea folosi pretextul discriminării  etnicilor ruşi  pentru a face presiuni politice şi economice asupra Kazahstanului precum procedează cu Republica Moldova, Georgia şi statele baltice. Reforma lingvistică însă reprezintă totuşi o problemă reală în contextul  mişcărilor tot mai ample ale intelighenţiei popoarelor turcice  din  Rusia. Elitele acestora cer insistent  trecerea la grafia latină a limbilor tătară, başkiră şi altele. Pe viitor, spaţiul limbilor turcice din Federaţia Rusă  ar putea ieşi de sub influenţa culturală a centrului rusofon. Şi acest fenomen devine  deja o problemă geopolitică.

Desigur, Astana nu va renunţa la cooperarea strategică cu Moscova. Însă, Rusia contemporană nu poate  oferi mai nimic ţărilor din jur, în afară de resurse energetice. Insuficient pentru rolul de integrator principal şi moderator în spaţiul ex-sovietic. De acea relaţiile ruso-kazahe vor depinde în mare măsură de Rusia. Important însă e ca elitele politice ruseşti să abandoneze definitiv tendinţa de a trata Kazahstanul ca o ţară din care geopolitica în sine face, chipurile, un satelit etern al vecinului de la nord.  Kazahstanul mai are şi alte interese  în afară de relaţiile bilaterale cu Rusia. Concepţia este valabilă şi pentru celelalte republici sovietice, pentru Basarabia, România, pentru toate  ţările europene care au făcut parte  odinioară din CAER şi Pactul de la Varşovia.

O potenţă  energetică mondială

Kazahstanul  intenţionează să practice pe viitor o politică energetică reciproc avantajoasă. Dezvoltarea viitoare a sectorului hidrocarburilor, atragerea investiţiilor străine şi locale  va fi legată direct  de procesul diversificării economiei naţionale. Prin această prismă vor fi soluţionate problemele importante vizând crearea de producţii noi, de perspectivă. Autorităţile kazahe insistă  ca partenerii străini care lucrează în domeniul resurselor naturale ale ţării să se intereseze de necesităţile Kazahstanului. Să participe la diversificarea politicilor socio-economice, având la bază principiile economiei  de piaţă şi dezvoltarea socială. Companiile care acceptă  aceste propuneri vor avea toată susţinerea din partea Ministerului Energeticii şi Resurselor Naturale, a  guvernului kazah. Priorităţile naţionale includ  stabilitatea, interesele pe termen lung a vecinilor şi partenerilor internaţionali cărora Kazahstanul le furnizează  resurse energetice.

Kazahstanul elaborează în prezent o strategie  de consolidare în viitor a poziţiei sale în spaţiul energetic  regional  şi apoi în spaţiul  energetic mondial. Chestiunea principală  a domeniului energetic şi al petrochimiei  este creşterea rentabilităţii prin valoarea adăugată a produselor energetice.  Sectoarele prioritare pentru economia kazahă sunt:  petrochimia, resursele de gaze naturale, exporturile energie  şi  anume aici se contează pe eficacitate.

Actualmente, Kazahstanul pune în practică proiecte de mare anvergură în domeniul petrol şi gaze. Conform estimărilor,către 2010 extracţia de ţâţei şi condensat de gaze va atinge  nivelul de  100 milioane de tone. Aceste două produse  asigură deja  o componentă substanţială a PIB   fiind şi una din sursele  principale de venit la bugetul de stat.

Vorbim şi scriem  frecvent de relaţii economice, de schimburi  comerciale bilaterale, de prezenţa pe piaţa kazahă a 8 firme româneşti, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energetic, petrol şi gaze naturale. Exportăm utilaj petrolier şi metalurgic, bunuri de larg consum, mobilă şi importăm petrol, bumbac, piei, metale neferoase.

Vrem să credem în menţinerea pe piaţa Kazahstanului a unor firme ca Petromservice şi Petrom. Acestea intenţionează să-şi  concentreze resursele în domeniul energetic: construcţii din industria petrolieră, întreţinerea şi siguranţa parcurilor de ţâţei şi gaze, activităţi de reparaţii capitale şi operaţiuni la sonde în conformitate cu standardele internaţionale, livrări de echipamente, instalaţii, servicii de field management, operatorie de suprafaţă, asistenţă tehnică pentru lucrări de foraj, concesionarea unor zăcăminte petroliere.  Compania  Petrom, de exemplu,  va continua să investească în Kazahstan  pentru atingerea  unei performanţe în regiunea Caspică : 30 000 barili  echivalent petrol pe zi.  În prezent, Petrom  înregistrează în Kazahstan o producţie zilnică medie de  4 500 barili echivalent petrol pe zi.

Totuşi, rezultatele finale ale expansiunii economice româneşti  nu pot fi comparate cu ale altor ţări, membre UE. Suntem încă prea departe de un veritabil parteneriat cu vreuna dintre ţările central-asiatice.

Publicat în „BURSA", nr.147, marţi, 31 iulie, 2007