Să zic ceva de rău despre omul politic Ion Iliescu nu vreau. Să scriu doar elogios nu pot.

Cât am fost prim-ministru la Chişinău, domnul preşedinte a evitat orice contact direct. A preferat conlucrarea cu liderii basarabeni  proveniţi din nomenclatura sovietică. Eu însă făceam parte din mişcarea de eliberare a românilor din teritoriile naţionale răpite.

Ajuns la Bucureşti, am încercat să mă identific cu cei reveniţi din exilul românesc. Speram să fac politică alături de Corneliu Coposu, Ion Raţiu  şi oamenii lor. Dar nu am reuşit, am fost respins.  

Fiind un conservator prin excelenţă, militam pentru un model de societate etnosistemică, inspirat din experienţa britanică, germano-niponă precum şi  cea a statului Israel. Cu social-democraţia lui Ion Iliescu nu aveam consonanţe. Spre mirarea mea, însă, domnia sa a avut faţă de mine personal, la vedere, o atitudine corectă, protocolară, diplomatică. Ceea ce nu am  înregistrat  din partea multor demnitari de la Bucureşti.

Acum, la ora unui bilanţ cu totul subiectiv, consider că meritul  suprem al liderului politic Ion Iliescu constă în faptul că a putut să evite preconizata şi dorita dezmembrare a României, după modelul Iugoslaviei. Iar cele mai regretabile eşecuri ţin, cred eu, de evenimentele de la Târgu Mureş, de mineriade, de semnarea tratatului româno-sovietic doar cu câteva luni înainte de dezagregarea totală a Imperiului  sovietic, precum şi de execuţia lui Nicolae Ceauşescu. Putea insista public pentru un proces corect în conformitate cu legile comuniste şi nu a făcut-o. Mie mi-ar fi convenit ca românii să fi trecut de la comunism la capitalism în mod paşnic, aşa cum au procedat cehii şi slovacii, de exemplu.

Pentru anumite excese din istoria postcomunistă, noi, unioniştii basarabeni şi nord-bucovineni,  suportăm  mereu  injuriile românofobilor din spaţiul exsovietic: „Ăștia sunteţi voi, românii, cruzi şi nestatornici!”

La cei 80 de ani împliniţi Ion Iliescu rămâne un etalon comportamental pentru cei care aspiră la o carieră politică durabilă în spaţiul românesc afectat de birocraţie, corupţie şi degenerare.

Ion Iliescu  este precum România de astăzi, iar Ţara şi noi suntem precum Ion Iliescu. Ce semănăm, aceea culegem.

Mircea Druc,

Cu un sincer „Mulți ani trăiască!” din partea unioniştilor basarabeni şi nord-bucovineni.

București, februarie 2010.